Interesanta conceptia ta despre dzeu dar recunosc ca n-o inteleg f bine.
Eu cand vb de dzeu ma refer la cel biblic. Am citit mare parte din biblie si sincer ma mir ca ea a avut un impact atat de mare asupra omenirii. Sant multe pasaje in vechiul testament in care dzeu sau oamenii lui se comporta cel putin ciudat: izgonirea din eden,
casapirea de catre moise si ai lui a celor care se rugau la un vitel de aur, implicarea lui dzeu in luptele duse de evrei cu alte triburi..
Din p meu de vedere vechiul testament nu e decat o istorie romantata a poporului evreu.
Despre isus cred ca a fost o persoana de admirat care si-a asumat rolul de invatator si in ultima instanta de martir . L-as fi respectat si mai mult daca nu isi aroga valente religioase. Probabil era singura cale de a te face ascultat in timpurile alea
Dumnezeu este o denumire, este un concept, dat de oameni la ceva care nu pot cuprinde, la ceva sau cineva pe care nu-l pot inţelege, nu-l pot defini intrutotul. Dumnezeu poate fi intregul, totul, sau parte din tot, poate fi Iisus, poate fi o floare, un copil, poate fi orice. Dumnezeu este o infinitate de părţi, este o infinitate de experimente şi acţiuni. Dumnezeu există, se manifestă şi acţionează la fel ca principiul holografic. O holografie oricat de mică ai tăia-o tot este capabilă să redea imaginea intreagă, tridimensională. După cum am spus, Dumnezeu nu lipseşte niciodată de nicăieri, intotdeauna este cu noi, intodeauna ne vorbeşte, intodeauna ne indrumă, intodeauna ne iubeşte, este in noi, este noi, este in cei de langă noi, este pretutindeni, face tot felul de experienţe, facem tot felul de experienţe, suntem experienţe ale lui Dumnezeu, suntem experimentatorii lui Dumnezeu, suntem Dumnezeu in experienţele şi acţiunile sale, suntem viaţa in desfăşurare, fiecare avem un rol, fiecare facem un experiment. Nimic nu este fără mişcare niciodată. Totul şi toate există numai prin mişcare. Mişcarea este esenţa. Mişcarea este Dumnezeu. Dacă s-ar opri mişcarea, totul ar dispărea, ar fi un zero absolut, ar fi ca inainte de a fi inceput mişcarea. Ar fi că nu ar fi. Totul a inceput cu prima mişcare, cand şi unde a inceput asta nici mişcarea in sine nu ştie. De ce a inceput să se facă acea mişcare nici asta mişcarea nu ştie. Odată această mişcare incepută in dezlănţuirea ei nu mai poate fi oprită niciodată. Amploarea şi extinderea ei au devenit infinite şi deci veşnice. Dar ce a inceput să se mişte atunci? Veşnicul nemişcat. Şi de ce a inceput de acolo? Fiindcă nu avea de unde. De oriunde ar fi inceput era tot de acolo. Şi de ce a inceput atunci să se mişte? Fiindcă nu mai suporta nemişcarea, dar nu ştia cand să inceapă, de ce să inceapă, dacă să inceapă şi de ce să nu inceapă. Deci a inceput candva, undeva, fără motiv şi poate fără finalitate şi fără limite, dar se derulează şi deci suntem implicaţi şi noi in această aventură, in acest iureş de desfăşurare veşnică şi trebuie să continuăm prin toate ipostazele şi prin toate experimentele veşnice şi veşnic. Liniştea şi nemişcarea veşnică au devenit mişcarea veşnică, zbuciumul veşnic. Grea soartă să fii veşnic participant şi martor la ceva care nu ştii de ce a inceput şi pentru ce a inceput şi la ce ne-ar mai folosi să ştim dacă deja a inceput de foarte de demult, dacă o fi inceput vreodată.
#8
teoman
20 May, 2011 17:05
id=8 Pe Dumnezeu il putem găsi oriunde, dar mai ales in noi, prin noi putem ajunge la El. Noi suntem locul de intalnire directă cu Dumnezeu. Voi scrie in continuare cateva mărturii ale unui sfant care s-a intalnit, L-a cunoscut şi L-a trăit pe Dumnezeu:
"Era o nepătimire ce-mi sădea plăcerea negrăită a intalnirii, a unirii cu Dumnezeu, de care, impărtăşindu-mă, mă făceam nepătimitor, inecat de plăcere, arzand de dorul ei. Caci impărtăşindu-mă de lumină, m-am făcut lumină, mai presus de orce patimă, de orice răutate, fiindcă nu se uneşte patima cu lumina nepătimirii. Lumina Dumnezeiască nu e o simplă cunoaştere teoretică, ci simţirea de a avea totul. E seninătate şi bucurie, pace şi blandeţe, smerenie şi indelungă răbdare, lumina milei şi a faptelor bune, multa mangaiere a lacrimilor de fericire in fiecare zi, bucuria imensă in inima mea, care ţaşnea ca un izvor ce curgea neincetat, ca un parau de miere şi băutură a veseliei. Dumnezeu este pomul vieţii in sufletul meu, un rai atotstrălucitor, inpodobit cu toate plantele şi cu toţi pomii frumoşi cu roade lor diferite, imbogăţit cu flori de tot felul binemirositoare".
"Aceasta luminează mai intai in mine ca un sfeşnic, mai bine zis se arată in ceruri, dar se vede nemicşorat mai presus de ceruri, insă in mod neclar şi in chip nevăzut".
"Dar cand cer cu stăruinţă sa-mi strălucească, sau mi se arată limpede acolo sus, sau se arată deodată intreg inlăuntrul meu, ca o lumină rotundă, senină şi Dumnezeiască, fără formă, fără chip, intr-o formă fără formă, făcandu-se văzută şi grăind către mine acestea: Pentru ce Mă cauţi acolo, socotind că locuiesc acolo, pentru ce cugeţi ca sunt undeva anume?"
Despre Dumnezeu nu se poate spune nimic in mod spaţial, El este in toate, dar mai presus de toate, dar poate să se facă simţit de către sfinţi prin simţirea lor. Uneori intră intr-o legătură atat de personală cu ei incat uită cu totul de simţurile lor prin care se află in legătură cu lumea. Simt lumina lui Dumnezeu ca ceva prin care li se dăruiesc toate bunătăţile, toate frumuseţile, toate splendorile. O simt ca lumină dar şi ca o putere imaterială.
"Dacă o doresc pe ea şi pe Dăruitorul ei, dacă uit de toate şi o aleg pe ea şi am inchis toate simţurile mele: ochii, urechile, nasul, gura, am murit pentru toate şi n-am căutat decat lumina lui Dumnezeu, iar El văzandu-mă că am făcut aşa, m-a cuprins in lumina Sa şi m-a condus prin mijlocul intunericului, iar eu simţind asta, L-am urmat cu bucurie. Am primit din Dumnezeu o lumină Dumnezeiască, mai bine zis o lumină ca o mană, care se vedea strălucindu-mi in chip nematerial. Ea mi se intindea ca un san şi mi se dăruia cu inmbelşugare ca unui fiu al lui Dumnezeu, spre a mă alăpta cu laptele nestricăciunii. Ea mi s-a făcut şi paharul băuturii Dumnezeieşti şi al undei nemuritoare".
"Cum, fiind in mijlocul chiliei mele, văd pe Cel ce e mai presus decat lumea, căruia Ii şi vorbesc şi unit cu El, depăşesc cerurile şi unde e trupul atunci, nu ştiu. Ştiu că Cel ce e mai presus decat toată zidirea, mă ia inlăuntrul Lui şi mă ascunde ca pe fratele Lui şi mă aflu in afara intregii lumi şi eu, cel muritor şi mic in lume, privesc in mine pe Făcătorul lumii".
"Ne scoţi şi ne urci in intregime in lumina Ta şi ne faci din muritori, nemuritori, şi, rămanand ceea ce suntem, ne facem prin harul Tău, asemeni Ţie, dumnezei ce văd pe Dumnezeu. Iar eu, nevrednicul, sunt mana şi piciorul lui Dumnezeu. Mişc mana şi Dumnezeu intreg e mana mea. Mişc piciorul şi, iată, străluceşte ca Dumnezeu. Astfel vom deveni toţi impreună dumnezei prin Dumnezeu".
"Atunci deschizand cerurile, Ziditorul s-a aplecat şi mi-a dăruit slava negrăită şi minunată. Strălucind inlăuntrul ticăloasei mele inimi, invăluindu-mă din toate părţile de strălucire şi luminand toate mădularele mele cu razele lui. Pătrunzandu-mă intreg, mă inbrăţişează intreg şi mă umple de iubire şi de frumusetea Lui. Mă umplu de dulceaţa Dumnezeirii. Mă impărtăşesc din lumină, particip la slavă. Imi luminează faţa ca celui iubit şi toate mădularele mele se fac purtătoare de lumină. Devin atunci mai frumos ca cei frumoşi, mai bogat decat cei bogaţi. Sunt mai puternic şi mai mare decat impăraţii şi mai cinstit decat toate cele ce se văd şi decat cerul şi toate cele din cer, avand in mine pe Ziditorul tuturor".
#9
Admin
20 May, 2011 22:51
id=9 Mi-a placut mult ce ai spus in postarea #7, in special forma, modul de exprimare .
Ai spus la un moment dat ca santem experiente ale lui dzeu. Si eu m-am gandit ca am putea fi un experiment al lui incercand sa inteleg de ce a permis sa se intample atatea orori de-a lungul istoriei omenirii. Nu s-a implicat pt ca ar fi compromis experimentul! Perspectiva asta nu e f imbucuratoare pt ca exclude o legatura afectiva intre dzeu si omenire.
#10
teoman
21 May, 2011 13:13
id=10
QUOTE Admin:
Mi-a placut mult ce ai spus in postarea #7, in special forma, modul de exprimare .
Ai spus la un moment dat ca santem experiente ale lui dzeu. Si eu m-am gandit ca am putea fi un experiment al lui incercand sa inteleg de ce a permis sa se intample atatea orori de-a lungul istoriei omenirii. Nu s-a implicat pt ca ar fi compromis experimentul! Perspectiva asta nu e f imbucuratoare pt ca exclude o legatura afectiva intre dzeu si omenire.
Repet, "este in noi, este noi, este in cei de langă noi, este pretutindeni, face tot felul de experienţe, facem tot felul de experienţe, suntem experienţe ale lui Dumnezeu, suntem experimentatorii lui Dumnezeu, suntem Dumnezeu in experienţele şi acţiunile sale, suntem viaţa in desfăşurare, fiecare avem un rol, fiecare facem un experiment" atunci cum ar putea să excludă "o legatura afectiva intre" El şi El. El este şi omenirea. El işi respectă cu sfinţenie legităţile pe care şi L-ea impus in existenţa Sa veşnică. Nivelul energetico-vibratorio-spiritual al acestei planete, al acestei părţi din Dumnezeu, Dumnezeul planeta Pămant, este mult mai redus decat nivelele din stele, galaxii, etc şi atunci la un aşa nivel, aşa omenire, aşa părţi componente din Dumnezeu. Totul este perfect, totul este in echilibru. Nimic nu este fără rost. Toate experimentele trebuiesc făcute, numai aşa se poate ajunge la desăvarşire. Numai aşa Dumnezeu ştie să existe, parcurgand toate etapele, avand tot timpul şi toată răbdarea să se facă toate şi totul dumnezeieşte.
#11
Admin
22 May, 2011 11:53
id=11 Dzeu e in noi..
E si in agresor si in victima , nu?
Dzeu face tot felul de experiente..
Dzeu a vrut sa experimenteze razboiul, genocidul, foametea, suferinta in general?!?!
Totul este perfect, totul este in echilibru
Suferinta contribuie la perfectiune?!?! La echilibru?!?!
Nivelul energetico-vibratorio-spiritual al acestei planete, al acestei părţi din Dumnezeu, Dumnezeul planeta Pămant, este mult mai redus decat nivelele din stele, galaxii..
Si a cui vina e?
#12
teoman
22 May, 2011 15:58
id=12
QUOTE Admin:
Dzeu e in noi..
E si in agresor si in victima , nu?
Nu lipseşte niciodată de nicăieri.
[quote]Dzeu face tot felul de experiente..
Dzeu a vrut sa experimenteze razboiul, genocidul, foametea, suferinta in general?!?!Nu numai că a vrut, dar le practică permanent acolo unde nivelul scăzut al evoluţiei o cere, altfel nu se produce evoluţia fără experimentele de la acel nivel. Este nevoit să le practice, părţile sale nu sunt numai "creierul" divin. Dacă n-ar fi fost toate astea, crezi că omenirea ar fi fost mai evoluată?
[quote]Totul este perfect, totul este in echilibru
Suferinta contribuie la perfectiune?!?! La echilibru?!?!Mai ales suferinţa. Dacă nu ai şti cei boala nu ai mai avea grijă de sănătate. Dacă nu ai şti ce e durerea nu te-ai mai proteja.
[quote]Nivelul energetico-vibratorio-spiritual al acestei planete, al acestei părţi din Dumnezeu, Dumnezeul planeta Pămant, este mult mai redus decat nivelele din stele, galaxii..
Si a cui vina e?A nimănui. Nu pot exista numai stele. Nu pot exista stele fără planete. Nu toate stelele sunt la fel de mari. Nu toate planetele purtătoare de omenire sunt egale. Nu toţi oamenii sunt indentici. Deci, diversitatea infinită de experimente de toate felurile şi toate cu rost şi necesare. Şi faptul că pui astfel de intrebări e tot un experiment şi foarte necesar la nivelul lui.
Pt a activa contul foloseste linkul care a fost trimis la adresa de email indicata de tine (verifica si folderul Spam).
Ar fi indicat sa faci un folder dedicat in care sa directionezi mailurile de la support@lotoxp.ro si lotoxp@yahoo.com
