Algoritmul pe care îl folosesc pentru urmărirea evoluţiei mulţimilor de numere are la bază
distribuţia binomială. Numerele extragerilor sunt clasate în grupe de apariţie: numerele
care nu au fost extrase sunt în grupa de apariţie "0", numerele care au fost extrase o dată
sunt în grupa de apariţie "1", numerele care au fost extrase de două ori sunt în grupa de
apariţie "2", s.a.m.d. Mai jos este un grafic în culori care arată evoluţia grupelor de
apariţie, pe măsură ce se fac extrageri. Culorile sunt astfel distribuite:
- negru - grupa de apariţie "0";
- roşu - grupa de apariţie "1";
- verde - grupa de apariţie "2";
- maro - grupa de apariţie "3";
- albastru - grupa de apariţie "4";
- galben - grupa de apariţie "5";
- mov - grupa de apariţie "6".
Pe orizontală este numărul de extrageri efectuate, iar pe verticală cardinalele mulţimilor
de numere din grupele de apariţie.
Iniţial sunt toate cele 49 numere; după o extragere, în grupa "0" rămân 43 numere, iar 6
numere trec în grupa "1"; după două extrageri, în grupa "0" rămân cam 38 numere, în grupa "1"
sunt cam 10 numere, iar în grupa "2" este cam un număr; s.a.m.d. Dacă deplasăm o riglă dispusă
perpendicular pe axa orizontală în dreptul unui număr de extrageri, citim în dreptul ei
cam câte numere sunt în fiecare grupă de apariţie intersectată. De exemplu,
pentru 18 extrageri avem:
"0" - 4,7
"1" - 11,7
"2" - 13,9
"3" - 10,3
"4" - 5,4
"5" - 2,1
"6" - 0,6
"7" - 0,2 (grupa asta nu este desenată pe grafic).
Graficele sunt desenate pentru valorile teoretice ale distribuţiei binomiale, constituind un şablon
peste care se suprapun graficele binomiale teoretice.
Totalul numerelor din grupele de aparitie, pentru orice număr de extrageri ales, este 49.
Evoluţia reală a mulţimilor de numere urmăreşte evoluţia teoretică descrisă de distribuţia binomială.
Abaterile de la teorie sunt în favoarea noastră; în momentul când sunt numere mai multe într-o grupă,
iar în următoarea mai puţine, vor ieşi numere din prima mulţime pentru a redresa "echilibrul".
Deci se compară graficul real al distribuţiei numerelor cu graficul teoretic şi se marchează zonele
de "conflict"; din acele zone pot ieşi numere câştigătoare.
In realitate zonele de "conflict" se "rezolvă" într-o extragere (lucru care ne avantajează), sau în
mai multe extrageri, adică cu ţârâita (lucru care ne dezavantajează).
Mi se pare un mod simplu şi comod de a vedea evoluţia mulţimilor de numere. Nu este o metodă miraculoasă,
dar este o metodă care spune "ceva" interesant.
link
